Într -un moment neplăcut pentru fotbalul românesc, FC Dinamo București jelește pierderea uneia dintre cele mai iconice figuri ale sale, Ion Nunweiller, care a murit la vârsta de 79 de ani. Asocierea Nunweiller cu DiNamo a cuprins zeci de ani, cuprinzând roluri de jucător, antrenor și consilier, făcându -l pe o parte integrală a istoriei bogate a clubului. Născut în 1936, Nunweiller s -a alăturat lui Dinamo București la vârsta fragedă de 15 ani în 1951. Dedicarea și talentul său l -au propulsat rapid prin rânduri, ceea ce a dus la o carieră distinsă care l -a văzut făcând 279 de apariții în ligă și a marcat 19 goluri peste două vrăji (1956-68 și 1970-72). În calitate de fundaș, el a fost un rol esențial în dinamo, asigurând cinci titluri de ligă și trei Cupe Româniene. Adaosul său pe teren i -a câștigat, de asemenea, 40 de capace pentru echipa națională românească, subliniind semnificația sa în fotbalul românească. Impactul lui Nunweiller nu s -a limitat la teren. Părul său roșu aprins și stilul pasionat de joc, împărtășit cu fratele său Liciz, au dus la poreclitul „câinii roșii”. Acest moniker a rezonat atât de profund, încât a devenit sinonim cu Dinamo București, fanii și jucătorii care îmbrățișau identitatea „Câinii Roșii”. În 1968, Nunweiller a rupt un nou teren devenind unul dintre primii jucători români permisi de regimul comunist să joace în străinătate. S -a alăturat Fenerbahçe SK de la Turcia, unde și -a continuat căile câștigătoare, asigurând un titlu de ligă și o Cupă Turcă. Performanțele sale excepționale i -au câștigat premiul celui mai bun jucător străin în sezonul 1969/70, cimentându -și în continuare moștenirea. După ce și -a atârnat cizmele, Nunweiller a trecut perfect la antrenor. S-a întors la Dinamo București, conducându-i la trei campionate de ligă și a ghidat, de asemenea, FC CEAHLĂUL PIATRA NEAMț către promovarea top-zborului. Între 1996 și 1998, el a luat cârma echipei naționale a femeilor românești, arătându -și versatilitatea și angajamentul de a dezvolta fotbal pe toate nivelurile. Chiar și după ce s -a retras din antrenor în 1999, legătura sa cu DiNamo a rămas neîntreruptă, funcționând ca consilier și mentor pentru generațiile tinere. Trecerea lui Nunweiller nu este doar o pierdere pentru Dinamo București, ci pentru întreaga comunitate de fotbal românească. Contribuțiile sale au pus bazele succeselor clubului și au inspirat nenumărați jucători tineri. Pe măsură ce fanii și foștii coechipieri reflectă moștenirea sa, poveștile de dăruire, conducere și pasiune pentru joc servesc ca un testament al unei vieți dedicate fotbalului. În onorarea lui Ion Nunweiller, ne amintim de un bărbat a cărui viață s -a împletit cu frumosul joc, lăsând o marcă de neșters pe FC Dinamo București și fotbalul român în general. Moștenirea sa va continua să inspire generațiile viitoare, întruchipând spiritul și rezistența „câinilor roșii”.
Leave a Reply